Amintirile revin atunci când e nevoie de ele...

Un tânăr procuror rememorează însângeratul 17 decembrie 1989. În acea zi, copil fiind, pornise prin Timișoara asediată să își salveze tatăl arestat de miliție fiindcă îi găsiseră în sacoșa dulciurile trimise pentru Crăciun de fratele sau fugit în Franța. O poveste formidabilă în care cenușiul ultimului decembrie comunist se risipește, iar copilul, alături de jucăria să, o Skoda veche, trăiesc o aventură spusă cu sufletul la gură, în stilul cu care autorul ne-a obișnuit deja în Heruvim.

O metaforă despre copilărie, dragoste, speranța și libertate, dar, mai ales, despre luptă de a nu le pierde odată cu vârstă.