Cartea lui Henry David Thoreau,   Walden sau Viaţa în pădure (Walden) relatează o experiență reală: doi ani petrecuți în pădure, într-o căsuță de bușteni, pe malul lacului Walden. Este o emoționantă declarație personală de independență, o călătorie spirituală, un jurnal al regăsirii de sine, o satiră și un experiment social  și un manual al încrederii în propriile puteri . Thoreau descrie experienţa ca un  exercițiu de a se elibera de modul de gândire, de prejudecățile și convenționalismul dobândite prin educație și prin traiul în societate. Thoreau ne descrie experiențele sale timp de doi ani, două luni și două zile în cabana pe care și-a construit-o lângă lacul Walden (Massachusetts), în pădurile deținute de prietenul și mentorul său, Ralph Waldo Emerson. Cufundându-se în natură, Thoreau a dezvoltat o înțelegere mai obiectivă a societății și a lumii, printr-o introspecție adâncă. Stilul de viață simplu, autonomia personală și independența economică au fost marile scopuri ale proiectului său. La început, cabana nu era pregătită pentru iarnă, ci era practic numai un adăpost pentru ploaie, fără tencuială și fără cămin, cu pereții din scânduri necioplite, înnegrite de vreme, care se îmbinau prost și lăsau frigul să intre noaptea. Era o cabană aerisită și netencuită. Locația se afla cam la doi kilometri și jumătate la sud de Concord. Despre lacul Walden, Thoreau spune că era de neprețuit ca vecin, mai ales în intervalele unei ploi liniștite de august. Fiecare dimineață acolo era o invitație binevoitoare pentru a-și face viața de o simplitate egală cu a Naturii înseși.