Cartea este ușor de citit, profilul acesteia nefiind unul academic sau didactic, ci mai degrabă unul anecdotic, cu un ton și un ritm care să sprijine (re)apropierea firească de hazul și farmecul construcțiilor frazeologice sau paremiologice. Intenția autoarei nu a fost nici pe departe aceea a unui inventar, ci aceea a revigorării câtorva dintre expresiile, locuțiunile, proverbele sau zicalele românești sau, de ce nu, a (re)împrietenirii, în cazul celor mai tineri, cu acestea.
A readus în atenție câteva  ziceri  neaoșe, din dorința de a popula realitatea imediată cu vorbe familiare, dar și pentru a le ține în minte treze.
O mărturisire a faptului că limba natală e legătura puternică și salvatoare cu matca.