Scrisă la jumătatea secolului al XII-lea și bucurându-se de un succes enorm,   Viziunea lui Tnugdal  relatează călătoria în lumea de dincolo a unui cavaler irlandez. În răstimpul de trei zile al unui episod de moarte aparentă, însoțit de un înger, protagonistul are prilejul de a străbate spațiile în care sunt răsplătiți sau pedepsiți cei defuncți, în așteptarea Judecății de Apoi. Majoritatea criticilor consideră că această viziune se numără printre sursele utilizate de Dante pentru  Divina Comedie . Prin coerența internă, prin capacitatea de a sintetiza teme și motive specifice literaturii vizionare din Evul Mediu, dar și prin inovațiile pe care le propune, textul este indispensabil pentru înțelegerea imaginarului medieval.