Premiul Nobel pentru Literatură 2006.

„Eu am fost cea care a citit mai întâi cartea, eu am fost cea fascinată și înspăimântată de ea. Am greșit când i-am dat-o s-o citească, socotind că și el va fi la fel de fascinat că mine. A fost fascinat, dar nu s-a mulțumit cu asta, ci și-a dorit să plece pe tarimul acela. Deși i-am spus că la mijloc nu era decât o carte, nu l-am putut înduplecă. Era iubitul meu. Am pornit la drum, am colindat oraș cu oraș, am fost înduioșați de lațurile superficiale ale vieții, am pătruns în măruntaiele ascunse ale culorilor, am căutat esența, dar n-am izbutit să o aflăm. Pentru că între noi începeau să se iște certuri, l-am lăsat singur în căutările lui, m-am întors acasă, la mamă și la tata, și l-am așteptat. În cele din urmă, iubitul meu a revenit la mine, dar era cu totul altul. Mi-a spus, vorbind despre carte, că îi abătuse din cale pe foarte mulți oameni, că le smintise viața foarte multor nefericiți, că era izvorul tuturor relelor. Jurase să se răzbune pe ea pentru că provocase toate acele deziluzii și frânsese atâtea vieți. I-am spus că nu cartea era de vină, că erau nenumărate alte cărți de același fel. I-am spus că importante erau lucrurile pe care le deslușeau oamenii când o citeau, dar n-a vrut să plece urechea la mine. - Orhan Pamuk