„Dintre toate romanele şi nuvelele lui Balzac,   Verişoara Bette  este, poate, opera sa exemplară sub raportul dramatismului. [... ] Dramatismul [... ] trăirilor acestor personaje ale căror pasiuni ajung până la monomanie este inextricabil susţinut de dramatismul unor evenimente exterioare, în care sunt implicate mari categorii umane, evenimente pe care ele nu le pot controla, după cum nu-şi pot controla, la un moment dat, propriul comportament, mai mult sau mai puţin bine strunit în primele lui date, dar care se dereglează, se deteriorează până la a deveni monstrous şi a ieşi din zona umanului. Procesul acesta, lent la început, aproape invizibil, devine tot mai evident, accelerându-se, precipitându-se spre catastrofa finală. Mioara Izverna