„ Cu ani în urmă, într-o noapte cinteam cartea de poeme al ui Iustin Panța,   Familia și echilibrul indiferent și mă identificam cu situațiile poetice ale lui Iustin. Vax este simbolul materialelor lustruite la suprafață și deteriorate în profunzime. Familia din acest manuscris este familia destrămată de vicii, de incoerențe, de apatie, de neglijențe. Încearcă să te gândești la unele locuri în care te-ai simțit fericit, la oamenii cu care ai fost fericit, și acum cunatifică-i și cuantifică-le ca pierderi, aceasta este starea vax. Nu este pentru totdeauna, dar încă se simte de parcă ar fi pentru totdeauna. Caz clasic, o mamă singurăm un tată care își uită fiul. Mai târziu am văzut o secvență în fimlul  Sylvia  în care după ce Ted Hughes a plecat de acasă și Sylvia a rămas să-i crească pe copiii lor, Sylvia își pune un ruj roșu, se întâlnește cu un prieten, iar bărbatul îi spune la cel mai mic flirt, să se întoarcă acasă la copii. Ce este o mamă? Dar ce este o femeie? Am găsit în Ivano-Frankivsk la capătul unei străzi o statuie întruchipând-o pe Fecioara Maria cu pruncul în brațe. Iată femeia desexualizată, femeia-mamă, o sacrifiactă pe altarul maternității. Uneori te întrebi: de ce am fost eu cea disprețuită? Dar imediat îți amintești că Maria a avut un copil cu duhul, fecioară fiind, că a născut într-o iesle. Mă întreb care ar fi fost soarta Mariei dacă ar fi rămas fără Iosif singură și dacă după ce ar fi pus copilul la culcare ar fi început să scrie. Lipsa iubirii distruge noaptea tot ce construiești ziua. Este ceva la care se întorc poemele mele, eu nu-mi întorc nici capul ca să nu devin de piatră. - Gabriela