Calea ce duce spre bunătăţi este îngustă şi nelesnicios a o trece, mai ales pentru aceia care niciodată nu s-au întors de la răutăţi către Dumnezeu, ci totdeauna sunt luptaţi şi chinuiţi de muncirea poftelor.
Drept aceea ne şi trebuie mulţi îndemnători spre această cale, unii cu pildele, alţii cu povestirea vieţii acelor ce au umblat mai înainte pe dânsa; care lucru şi mai fără de durere atrage către dânsa şi-l face pe om a nu se părăsi de călătoria cea cu nevoinţă. Pentru că şi celui care ar vrea să călătorească pe o cale aspră şi nelesnicioasă de umblat, dacă cineva numai i-ar spune şi i-ar da învăţătură, atunci ar face şi mai puţin lucru. Iar dacă i-ar arăta că mulţi sunt cei care au străbătut acea cale, aşa ar face un lucru mult mai mare şi i-ar face să se apuce de a călători pe ea.