Vara  (1954) reunește opt eseuri aparent eterogene, scrise între 1939 și 1953, ce ilustrează cu o ironie subtilă și un lirism încîntător „soarele și umbra sufletului mediteraneean. Fie că merge pe urmele Minotaurului prin labirintul de piatră încinsă al Oranului natal, fie că reevaluează mitul lui Prometeu din perspectiva lumii moderne sau că meditează la frumusețe, a cărei expresie desăvîrșită este Elena din Troia, Camus ne poartă într-o călătorie uimitoare prin spațiul mediteraneean și prin universul legendelor sale. „Întotdeauna cînd e vorba de Algeria, mi-e frică să apăs pe acea strună interioară care îi corespunde în mine şi al cărei cîntec orb şi grav îl cunosc. În schimb pot spune cel puţin că ea este adevărata mea patrie şi că, oriunde în lume, îi recunosc pe fiii și pe fraţii mei după acel rîs prietenesc ce mă cuprinde cînd îi văd. (Albert Camus)