În volumul Cosmos , astronomul Carl Sagan ne-a permis să întrezărim magnificul mister al universului, făcându-l accesibil pentru milioane de oameni de pe întreagă planetă. În Un palid punct albastru , această continuare uimitoare a Cosmosului, Sagan își desăvârșește călătoria revoluționară prin spațiu și timp.
Făcând un periplu prin sistemul nostru solar, prin galaxia Calea Lactee și chiar mai departe, Sagan pune cap la cap o istorie a descoperirilor astronomice, un rezumat cuprinzător al călătoriilor de explorare spațială, și face o trecere în revistă a vieții: de la originile sale acvatice până la viitorul imaginar al umanității, în care, după ce Pământul va fi de mult înghițit de Soare, oamenii se vor stabili pe alte planete, modelându-le peisajul.
Charisma lui Carl Sagan că popularizator al științei se explică nu doar prin volumul prodigios al cunoștințelor sale, ci și prin optimismul de care dă dovadă și prin fascinația pe care o simte în fața universului. O persoană plină de imaginație și un vizionar, astronomul de la Universitatea Cornell ne aprinde imaginația și transformă știința într-un spectacol de zile mari. Sagan se întoarce iar și iar la nevoia omenirii de a călători și la curiozitatea noastră nesecată cu privire la locul pe care îl ocupăm în univers.
„Priviți din nou acel punct. Acolo ne aflăm noi. Este casa noastră. Suntem noi. Pe acesta și-au trăit și își trăiesc viața toți cei pe care-i iubești, toți cei pe care-i știi, toți cei despre care ai auzit și, până la urmă, toate ființele umane care au existat. Acolo se află totalitatea bucuriilor și suferințelor noastre, mii de religii, ideologii și doctrine economice încrezătoare, fiecare vânător și culegător, fiecare erou și laș, fiecare creator și distrugător de civilizație, fiecare rege și țăran, fiecare tânără pereche îndrăgostită, fiecare mamă și tată, copil plin de speranță, inventator și explorator, fiecare moralizator, fiecare politician corupt, fiecare superstar, fiecare lider suprem, fiecare sfânt și păcătos din istoria speciei noastre a trăit acolo – pe un fir de praf suspendat într-o rază de soare.

„S-a spus uneori că astronomia este o experiență care te umple de umilință și îți întărește caracterul. Poate că nu există vreo dovadă mai bună a nebuniei vanității umane decât această imagine îndepărtată a măruntei noastre lumi. În opinia mea, subliniază responsabilitatea pe care o avem de a ne trata cu mai mare blândețe unul pe celălalt și de a păstra și iubi palidul punct albastru, singurul cămin pe care îl cunoaștem.

„Un fir de iarbă este ceva obișnuit pe Pământ; pe Marte va fi un miracol. Descendenții noștri de pe Marte vor cunoaște valoarea unui petic de verdeață. Iar dacă un fir de iarbă este neprețuit, care este valoarea unei ființe omenești?