Romanul istoric, scris în plină epocă victoriană, folosește orașul antic Pompei drept cadru scenic pentru prezentarea unor intrigi amoroase complicate, împletite într-o poveste inspirată de un tablou cu același nume ca și al romanului său, al pictorului rus Karl Briullov, pe care scriitorul Edward Bulwer-Lytton l-a văzut în călătoria sa la Milano.
Erupția Vezuviului și distrugerea orașului sunt folosite drept pretexte narative pentru sublinierea pedepsirii răului pentru starea de decădere morală la care se ajunsese.
Povestea are final fericit doar pentru doi dintre protagoniști, singurii creștinați, rămași neîntinați de societatea în care trăiau și care și-au păstrat dragostea unuia pentru celălalt.
Mesajul, oricât de desuet ar părea, este unul mereu actual, menit să pună pe gânduri...