Andrei Zancă este poetul român contemporan cel mai dedicat muzicii în solitudine, că formă de dialog cu tăcerea, nu doar cuvântul tăcere. În fond, ceea ce caută să protejeze acest poet este puritatea ultragiata a ființei, "rană cea mai ascunsă a singurătății", cu o capacitate rară de a surprinde esența visului, că martor al lui, că oglindă a nenumitului. Poetul este un inițiat în ceea ce este rar și esențial, un febril nocturn care se întreabă dacă cel care vede într-adevăr trebuie să dea mai departe, atins de șocul imperceptibil al cuvintelor care zidesc o lume lăuntrică.

Nicolae Coande