Autorul premiatelor române Goana nebună a lumii și Transatlantic ne incantă de această dată cu o nuvelă (care dă și numele volumului) și trei povestiri, ce par a transcende timpul, explorând cu gingăsie actul scrisului și momentul creației, când personajele păr pur și simplu să se trezească la viată în paginile cărtii. Consecințe de viată și de moarte pot deriva dintr-un banal fapt cotidian, iar scriitorul explică acest lucru într-o notă personală de la finalul volumului. Aceste povestiri au fost terminate în 2014, în preajma unui incident petrecut în New Haven, Connecticut, când Colum McCann a fost atacat pe o stradă, pierzându-și cunoștința. Unele dintre ele au fost scrise înainte de atac, iar altele după aceea, într-o perioadă de puternică afectare emotională. Scriitorul mărturiseste: „Uneori am impresia că ne scriem propriile vieți în avans, dar alteori putem doar să ne uităm în trecut. În final, totuși, fiecare cuvânt pe care-l scriem este autobiografic-probabil îndeosebi atunci când incercăm să evităm ceea ce ține de biografie. De-a dreptul strălucitoare din punctul de vedere al claritătii și al măiestriei cu care este scrisă, această colecție de povestiri ne amintește, din nou, de ce este considerat Colum McCann unul dintre cei mai buni scriitori contemporani.