Într-o bună zi, stând la taclale ca de obicei, maestrul zen Bernie Glassman îi spune actorului Jeff Bridges că „the Dude, personajul acestuia din filmul-cult  Marele Lebowski , este considerat de mulţi budişti un maestru zen. Mai întâi, Jeff crede că prietenul său îl ia peste picior. Ce treabă are Dude, hipiotul ratat a cărui viaţă se împarte între vodcă, iarbă şi bowling, cu budismul? De aici începe un dialog degajat, a la Dude, despre câte-n lună şi-n stele – relaţii şi căsătorie, filme şi societate, stres şi umor.   Pe neaşteptate însă, şueta se transformă în metafizică. Cum ne înţelegem propria identitate? Cum îi privim pe ceilalţi? Am putea trăi altfel?   Din conversaţia celor doi – punctată de anecdote de pe platourile de filmare şi din viaţa personală a lui Bridges, şi potenţată de învăţăturile discrete ale lui Glassman se degajă o perspectivă proaspătă asupra lumii, cu bunele şi cu relele ei. Amuzant, autoparodic, inteligent, ping-pongul iute al replicilor dintre un mare actor, câştigător al premiului Oscar, şi maestrul său spiritual oferă cea mai la îndemână şi mai lesne de înţeles introducere în filozofia zen.   Cum s-a infiltrat Dude în prietenia dintre Bridges şi Glassman? Ne-o spune cel din urmă: „L-am întâlnit pe Jeff Bridges în Santa Barbara şi-am început să ne pierdem timpul împreună, cum îi place lui să zică, de cele mai multe ori fumând trabuc. [... ] Curând am descoperit că ni se va alătura des un personaj imaginar, cineva numit the Dude. Amândurora ne-a plăcut modul lui de a vedea lucrurile, şi e distractiv să-nveţi de la cineva pe care nu-l poţi vedea. Cuvintele lui erau atât de pline de miez, încât trebuiau lămurite un pic; şi aşa a apărut cartea.