În februarie 1987, cu câteva săptămâni înaintea morţii sale, Jacob Taubes a ţinut, în faţa unui mic grup de ascultători, patru prelegeri despre Pavel, pe care le-a conceput drept testamentul său spiritual. Editate pe baza unei înregistrări audio, ele formează substanţa cărţii Teologia politică a lui Pavel. Ca un outsider radical, Taubes păşeşte pe terenul cercetării paulinice, propunând o contra-lectură a Epistolei către Romani, prin care pune temele tradiţionale în contexte cu totul noi, spre a scoate la lumină trăsăturile iudaice eradicate la Pavel cel creştin. Taubes îşi înţelege confruntarea cu Pavel cel iudaic, nu ca pe un act de reconstrucţie ştiinţific istorică, ci îl interesează mai degrabă ca, în acest punct crucial dintre iudaism şi creştinismul primitiv, să deschidă perspective asupra unor viziuni care, prin consolidări instituţionale de ambele părţi, au fost îngropate şi reprimate total în evoluţia istorică. Sursă: Tact