Televiziunea a schimbat lumea, a modificat percepția asupra realității și, mai ales, a introdus fantasma posibilității de a fabrica realitatea prin oglindire, și acum s-a retras, a dispărut. Televiziunea ca atare nu mai reprezintă cîtuși de puțin o noutate, și a-i mai pune în discuție, azi, principiile de bază poate părea un gest demodat, depășit, inutil. Asemenea democrației înseși, pe care o incarnează incorporal, transvizibil, televiziunea a generalizat transparen ț a, făcîndu-ne pe toți transparenți unii la alții, transformîndu-ne, din mesaje auconsistente, producătoare de realitate, în medii . Noi, media, pentru a-l cita pe fiul meu, Miron. Cu toții am devenit media și medii, tu ești realitatea, adică tu ești televiziunea. Stadiu ultim al țatării populiste de piață a consumatorului-rege, acest gest reprezintă, de fapt, din partea jurnaliștilor, o ipocrizie menită a masca o demisie, o lene, o dezertare, acceptarea unei înfrîngeri: dizolvarea jurnalismului în media. TELEPITECAPITALISM: un cuvînt pe care maimuța de televizor, maimuțamedia, noua specie trăitoare a capitalismului pur semiotic, nu poate nici măcar să-l silabisească. Anume, deci, creat pentru a-i arde circuitele primare, și pentru a concentra imploziv falsa istoricitate narativă, de poveste, a epocalipsei contemporane. Mi-e dor de presă, mi-e dor de jurnalism, mi-e dor de televiziune: toate sînt arte. Prin urmare, detest activ media. Care a ucis și arta presei, și arta jurnalismului, și arta televiziunii, obstinîndu-se să ne facă, economic, să credem că noul e nul, că ne este de-ajuns să ne încolonăm cuminți sub stindardul și cuvintele ei de ordine pentru a deveni contemporani cu propriul prezent, cînd, de fapt, acesta este de inventat, de creat. Bogdan Ghiu Sursă: Idea