Cum să-i spui mamei tale că te plictisește când te sună zilnic să-ți povestească „noutățile" din cartier? Cum să-ți ierți tatăl acum, la bătrânețe, pentru tot răul pe care ți l-a pricinuit în copilărie? Relația cu părinții noștri este cea mai veche relație pe care o cunoaștem, fiind marcată, de obicei, de iubire reciprocă, dar adesea și de o seamă de resentimente. Alegem să nu-i judecăm pe părinți sau să afișăm o iertare de fațadă. Relația suferă, însă, prin lipsă de autenticitate. Atunci când rănile sunt ascunse, supurânde încă, atunci când emoțiile au rămas neexprimate și furia mocnește în adâncuri, iertarea nu este posibilă. Este necesar un travaliu interior prin care, sub eventuala îndrumare a psihoterapeutului, reușești să-ți recunoști și să-ți eliberezi propriile emoții, ajungi să-l privești cu empatie pe copilul care ai fost cândva, pentru ca, în cele din urmă, să te poți întoarce spre părinții tăi, capabil de o reconciliere adevărată. În cartea sa, Isabelle Filliozat ne propune o dublă călătorie: spre trecut și totodată spre viitor, învățându-ne că sunt posibile vindecarea trecutului și rescrierea viitorului, (re)clădirea relației cu părinții, astfel încât să devină autentică, profundă și vie.