„piața a păstrat doar un nume de legislator antic și triunghiul ceresc deasupra în medalioane pe ziduri biserica ascunde chipuri de sfinți arși de soare cu ochii plecați în pământ – asta e trinitatea care macină mărunt orele amiezii mele – șantiere închise la umbră fereastra casei naționalizate isteria damei de la etaj eu am atât de multă libertate negativă încât nu mai fac nimic îmi număr superstițiile număr crucile făcute de o trecătoare în roz cu fața spre turlă ridic ochii odată cu sfinții caut cerul ( Eliza Macadan )