Londra, 29 mai 1593. Am patru lumânări şi o seară la dispoziţie în care să scriu această istorisire. Mâine îi voi încredinţa aceste hârtii ultimului meu prieten credincios. Dacă scap cu viaţă de ziua de mâine,  ne vom aprinde pipa cu ele. Dar de nu mă voi întoarce, l-am îndrumat să tăinuiască această cronică într-un loc în care să zacă timp îndelungat fără a fi scoasă la lumină, cu nădejdea că, atunci când vor fi găsite aceste pagini, vor fi alte vremuri şi cuvintele mele vor fi cântărite de ochi cinstiţi.  Moartea lui Christopher Marlowe este un mister care nu va fi niciodată elucidat. Istoria ne-a lăsat moştenire o înlănţuire ispititoare de fapte - elisabetanii erau la fel de prolifici ca STASI când venea vorba de documente oficiale. Cu toate acestea, datele nu ne pot spune întreaga poveste şi teoriile istoricilor despre moartea lui Marlowe sunt de fapt doar speculaţii, deşi speculaţii la care s-a ajuns în urma unei cercetări meticuloase şi bine documentate.  Istoria îi iubeşte pe cei rebeli, un exemplu fiind scriitorul Christopher Marlowe a cărui reputaţie de James Dean elisabetan durează de peste 400 de ani. A trăit periculos şi a murit tânăr. A fost contemporan cu Shakespeare, celebru pentru talentul său literar, dar şi pentru ateismul său, homosexualitatea sa şi faptul că a fost spion.  Moartea lui violentă şi misterioasă a stârnit multe controverse de-a lungul istoriei.