Ca exponent al tradiției isihaste, Sfântul Nicodim Aghioritul (1749-1809) a încercat să sporească și să adâncească cunoașterea filonului imnografic bisericesc, prezentând într-un opus amplu totalitatea tâlcuirilor existente la canoanele închinate praznicelor împărătești și ale Maicii Domnului și reunind cuvintele patristice, care n-au încetat de-a lungul timpului să împărtășească celor însetați de frumusețe ambrozia și nectarul imnelor bisericești.
Din această antologie, care poartă numele de Eortodrómion (Calea sărbătorilor), vede pentru prima dată lumina tiparului în limba română tâlcuirea canonului „Ziua Învierii, închinat, după cum și numele însuși o arată, sfintei și măritei zile a Învierii – sărbătoarea sărbătorilor și praznicul praznicelor –, care pentru frumusețea și armonia nu doar a mesajului poetico-teologic, ci și a melosului e considerat „Canonul Canoanelor și „Împăratul Canoanelor.

Nici un alt imnograf nu a reușit să formuleze în troparele sale învățătura dogmatică a Bisericii într-un chip atât de precis, acurat, succint, aforistic și ușor de memorat precum Sfântul Ioan Damaschin.