Supersonicul 01 decolează în zori este o carte scrisă la comandă, așa cum mărturisește Haralamb Zincă. Trebuia să conceapă un text despre piloții militari de supersonice, deși această lume îi era necunoscută și-i era teamă că nu va izbuti. Rezultă însă un poem închinat aviației și aviatorilor, un imn dedicat celor care nu pot trăi cu adevărat decât la înălțimi amețitoare.
În timpul unui zbor, pilotul de supersonic Laurențiu Slavic detectează un incendiu la bord. În mod bizar, pupitrul de comandă nu semnala nimic în neregulă. Se catapultează, este recuperat și ajunge la spital. Între timp, e inițiată o anchetă. În urmă interogatoriilor la care este supus și a verificării aparatului de zbor carbonizat, comisia conchide că decizia pilotului fusese corectă. Nevoit să stea la pat o luna, aproape imobilizat, maiorul își petrece timpul analizându-și deciziile din acel moment critic. Își dă seama că, fără o imagine limpede a evenimentului, nu va mai putea trece niciodată la manșa unui avion, chiar dacă fizic se va recupera.