Suflet dezgolit Sunt un suflet gol în aceste versete,
Suflet dezgolit, singur și neliniștit,
Ce-și lasă petalele împrăștiate.   Suflet care poate fi un mac,
O stâncă, o junglă, un val,
Care poate fi crin la margine de lac.   Suflet care rătăcește precum vântul obosit
Și zâmbește când este peste mări
Și doarme dulce, în zori, risipit.   Suflet care se-nchină pe altarele tale,
Zeii care nu coboară să-l doboare,
Un suflet care nu cunoaște jale.   Suflet care atunci când ninge pâlpâie,
În tristețe, strigând pentru trandafiri,
Să vină primăvara să-l mângâie.   Suflet care moare de un parfum,
Dintr-un suspin al unui vers care se roagă,
Lângă o suflare făcută scrum.   Suflet care sângerează și moare subit,
Un suflet dezgolit.