Compunerea celor 12 Studii transcendentale a început în 1826, când Liszt a scris Études en douze exercices, care, ulterior, au fost revizuite, elaborate, având astfel un grad superior de dificultate tehnică şi fiind publicate, în 1837, sub denumirea de Douze Grandes Études. Cea de-a treia versiune, finală, a fost publicată în 1852 şi dedicată lui Carl Czerny. Liszt a operat o serie de simplificări pentru a uşura interpretarea pianiştilor cu mâini mici şi fără abilităţi tehnice foarte dezvoltate. În 1837, la a doua revizuire, Liszt le-a dat studiilor şi titluri programatice, în franceză şi germană.