Romantismul nu s-a redus la cadrele literaturii și artei, iar tipul său intelectual nu a exprimat (numai) un program estetic. Romantismul - ca gen de spiritualitate -, s-a extins și asupra altor domenii ale culturii: filozofia (gândirea speculativă), ideologia (gândirea politică) și istoriografia (gândirea de sine retrospectivă). Tipul intelectual romantic a reprezentat un model particular de subiectivitate și o manieră de raportare la existență, așadar, în egală măsură, un fond afectiv și un ansamblu de reprezentări. Acestea sunt recognoscibile în literatură și artă, precum și în metafizică, doctrinele politice și lucrările de istorie. Analiza noastră urmărește, cu precădere, romantismul istoriografic (istoriografia romantică), în condițiile în care, într-o epocă deosebit de preocupată de trecut, concepțiile istorice au constituit factori-motori importanți ai gândirii și imaginarului, cu prelungiri inclusiv în teoria și practica politică.