Intenția  de a scrie o carte cu acest titlu s-a  născut   în   urmă  cu mai bine de un deceniu.   În  anul 2010, am publicat eseul „ Singurătatea  – ne ferim de  ea ,  sau o  căutăm ?,  la o  editura   discretă  din  București .   Deși  am apreciat  că  am spus  cam   tot  ce  aș  fi avut de transmis altora,   totuși   situația  omului de a fi  singur  a continuat  să   mă  preocupe, poate  și   datorită   formației  mele de psiholog tentat  să   privească   și  dincolo de ceea ce se  imprimă  la  prima  vedere. De fapt, unde  începe   și  unde se  termină   singur ătatea ? Apoi, de ce ar trebui  să  o aducem  în   discuție ,   să  o  comentăm ,   să  o  deslușim ? Nu ar fi mai bine  să   închidem  ochii,   să  nu o  recunoaștem ,   să  ne prefacem  că  nu  există ? Documentandu- mă , am descoperit capitole, subcapitole, paragrafe  în   lucrări  de specialitate, teze de doctorat,   lucrări  de  licență   și  masterat, articole, proiecte s. a. , cu trimiteri la  singur ătate , solitudine,   însingurare  etc. , dar  puține   cărți  pe  această  tema. Ideile furnizate pe  această   cale  mi-au fost  însă  de  mare  folos. Am valorificat  în   bună   măsură   experiențe  de  viață  despre care am aflat  în  mod direct ( întâlnești   și   cunoști   tot  felul de oameni care  trăiesc  printre noi),  sau indirect,  din opere literare, reportaje, cazuri s. a. sau orice alte  surse de informare la care am avut acces. Încadrând  solitudinea  în  aria de  interes  a psihologiei sociale, am extins, astfel,   câmpul  de studiu de la nivelul individual de manifestare, la  relații   interpersonale  care pot  genera   singur ătăți , apoi la procese intragrupale  și  fenomene colective, unde se pot ivi  oricând   însingurări  datorate  vieții  printre  ceilalți  sau printre cei  mulți . Am adus  în   discuție   și   situația  celor care nu doar se  simt  singuri ori se cred singuri,   ci   sunt  cu  adevărat  singuri  într -o realitate de  netăgăduit . O asemenea temă, a solitudinii  și  formelor ei de manifestare, nu poate fi  tratată  altfel  decât   în   legătură  cu alte fenomene cu  rezonanță   în   viață  omului, pozitive, stenice, cum ar fi starea de bine,   împlinirea ,   speranța , fericirea s. a. , ori astenice, negative, cum ar fi, de  pildă ,   tristețea ,   neliniștea ,   suferință  s. a. „Solitudine sau „ Singurătate ?  În  text am folosit termenii alternativ, deoarece semantic au  cam   același   înțeles , dar  într -un anumit context, unul poate fi mai potrivit  decât   celălalt . Cartea  nu este  concepută   ca  manual, curs universitar, compendiu etc. , deoarece mi-am propus  încă  de la  început   să  o adresez cititorilor de orice fel,   tineri  la  început  de drum sau  adulți   trecuți   prin   viață   și  nu  neapărat  unor  specialiști   în  domeniu. Din  acest motiv, lucrarea este  scrisă  cu adresabilitate  și   deschidere   către  cititorul  singur  sau nesingur,   tânăr  sau  vârstnic , fericit sau nefericit. Am folosit,   atât   cât  s-a cuvenit,   experiență   personală  de  cercetător   științific   în  domeniile mele de  competență   și  de cadru didactic  în  formarea  inițială  a viitorilor educatori. Este foarte  probabil   ca  unele idei exprimate  în  carte  să   aibă   ca  sursă  prelungite  discuții , confesari,   mărturisiri  ale celor din  preajma , prieteni  și  prietene, colegi  și  colege, persoane cunoscute sau doar  trecătoare   prin   viață   mea ,  care mi-au imprimat  în  memorie vorbe  înțelepte , fapte de  viață , gesturi de neuitat. Se  spune  că   cercetătorul  trebuie  să  se  detașeze  de propriile lui  gânduri ,   emoții ,   trăiri , de propria lui subiectivitate, atunci  când   abordează  o  problema  cu  nuanțe  nu doar comune,   obișnuite , cotidiene,   ci   și  cu o anume orientare  către   lumea   științei . Nu  știu   dacă  am  reușit ,   dacă  nu cumva s-au strecurat  și  unele accente de  viață   personală . Până  azi  cartea  a fost  în   mâinile  mele. De-acum, Pro captu lectoris, habent sua  fata  libelli (Încăpute pe  mâna  cititorului,   cărțile   își  au  soarta  lor). Voi fi  interesată  de felul cum  va  fi  primită  cartea de  către  cititori pentru a mi se  confirmă / infirmă   părerea   că  solitudinea este o tema  destinată   științelor  socioumane, dar  și  un titlu incitant, ademenitor,   provocator   atât  pentru cei singuri,   cât   și  pentru cei nesinguri,   îndemnați , astfel,   să -I  înțeleagă  mai bine pe cei  dintâi . Mă   simt   onorată  de faptul  că   această  carte  va   intra   în  circuitul editorial  purtând   sigla  Editurii Universitare. București , 13 iunie 2019 Dr. Eugenia  Enăchescu