„Așadar, dacă e făcut pentru acțiune, omul nu poate fi fericit când stă pe loc, pasiv, când nu acționează. Fericirea lui nu poate veni decât din activitate. Dar ce fel de activitate trebuie să desfășoare omul ca să atingă sau să obțină fericirea? Simpla mișcare a membrelor, plimbarea, să zicem, chiar dacă are o seamă de virtuți, nu este suficientă. Aici intervine cealaltă parte importantă a omului, anume rațiunea. Omul nu are doar corp, spune Aristotel, ci și rațiune sau minte, cum am zice noi azi, mai puțin pretențios. Iar rațiunea este cea care îl îndeamnă să acționeze în acord cu virtuțile și să evite acțiunile rele sau vicioase. De unde decurge, foarte elegant și simplu, că fericirea nu poate fi altceva decât activitatea sufletului în acord cu virtutea! Omul nu e fericit decât atunci când acționează, când se comportă virtuos.