Unde să fugi când trecutul pe care îl credeai uitat te prinde din urmă? Sau unde să cauți refugiu în fața unui prezent copleșitor? Mary Manson, soția paznicului de far, și fiul ei cel mic, Tom, caută răspunsuri, fiecare în felul său. Și le găsesc literalmente la capătul lumii: pe mica insulă Bruny, aflată în sudul Tasmaniei, și în Antarctica însăși. Peisajul măturat de vânt și valuri sau întinderea albă a ghețurilor veșnice, pustie și elementară, sunt personaje cu drepturi depline în povestea depănată de Karen Viggers.
Citind-o, simți cum te desprinzi de cotidian și respiri alt aer, al unor locuri unde lucrurile și sentimentele capătă altă valoare, unde te poți regăsi, chiar dacă nu pătrunzi întreg misterul oamenilor și al întâmplărilor. Cum spunea unul din eroi, „Când ești în sud ajunge să vezi lumina căzând pieziș pe gheață sau învăluind un aisberg și te simți împlinit.