Și dacă destinul său era tocmai cel de care încercase să fugă? Și dacă nu avea, de fapt, de ales? Ana Mănescu nu scrie pentru oricine, fiindcă în cuvintele ei nu sunt povești despre simpla devenire a omului, ci mai mult despre zbuciumul sufletesc pe care preferăm să nu îl vedem. Poveștile Anei nu sunt despre ce e urât în viața noastră, ci despre negura care ne face deosebiți. Scriitura Anei expune o lume pe care deseori evităm să o explorăm, o lume în care lucrurile sunt cu susul în jos și nimeni nu are o problemă cu asta. După ce a experimentat cu o realitate acută în romanele „alter. ego. și „Stresul dintre orgasme și a făcut câțiva pași în lumea fantasticului prin volumul de proză scurtă „Quasar, Ana Mănescu trece de-a binelea granița fantasticului cu noul său volum de povestiri, „Sinuciderea Ielelor. Incluzând teme și motive populare, precum și personaje familiare din basmele copilăriei noastre, „Sinuciderea Ielelor cuprinde un univers matur construit, plin de emoții și răsturnări neașteptate de situație. (Ana-Maria Anghelescu)