Publicat în anul 1878, romanul spune povestea tristă a unui copil francez din secolul al XIX-lea. Micuțul Remi, „un copil găsit, crescut o vreme de mama Barberin, devine obiect de tranzacție a bătrânului Barberin, soțul acesteia, care sperase că va putea obține o recompensă din partea familiei care îl abandonase pe Remi. În cele din urmă, îl vinde lui signor Vitalis, muzicant și conducătorul unei trupe ambulante de animale savante (cățelușul Capi, alți doi câini dresați și o maimuță). Oprindu-se în fiecare sat pentru a da reprezentații de circ, micul Remi îndură foamea și frigul. Signor Vitalis, celebru cântăreț odinioară, moare înghețat de frig, în fața unei porți, într-o mahala, după ce, în prealabil, fusese arestat și întemnițat preț de câteva luni dintr-o vină neînsemnată, lăsându‑l astfel singur pe bietul Remi. De mai bine de un veac, Hector Malot spune povestea micului Remi, impresionând sufletele și sporind emoțiile cititorilor visători. Un fel de a scrie încă viu, un ritm trepidant al acțiunii, un sentimentalism deloc melodramatic, acestea sunt trăsăturile definitorii ale romanului copilăriei paupere, debusolate, dar pline de curaj și de inteligență. Remi vorbește tinerilor de azi la fel de limpede cum a făcut-o și în 1878, le ordonează luxurianta imaginației, le animă încercările de a ieși din labirintul logicii simplificatoare.