„Sunt cam romantic şi de aceea fac pictură. Arhitectura îmi satisface simţul constructiv contemporan. Cu Arp, Eggeling, Hugo Ball, Huellsenbeck, Richter, Hennings şi Tzara am lansat DADA în Cabaretul Voltaire. Acolo m-a cuprins gustul de arta, arta naturalistă, mincinoasă şi superficială, care îşi fundează toată firea pe dexteritate şi banalul zilnic, uzat. Visam, în timpul studiului arhitecturii, meşteşugul neîntrecut de mare, dar anonim, al credincioşilor gotici şi primitivi. Astfel am descoperit jocul profund al formelor abstracte.