Piesa  Shlaom, Israel!  a Claudiei Motea, propune o poveste de iubire dintre un evreu mozaic și o tânără creștină, folosită ca pretext pentru a evoca tragedia Pogromului din Iașiul anului 1941. O suită foarte dinamică de frânturi de replici și de gânduri surprinde groaza victimelor și neputința lor de a înțelege că așa ceva chiar se poate întâmpla. Piesei propriu-zise i se adaugă mărturii ale lui Iancu Zuckerman (supraviețuitor al teribilelor evenimente), gânduri ale mai multor reprezentanți ai comunităților evreiești din diverse orașe ale țării și aprecieri ale unor personalități referitoare la portretul artistic al Claudiei Motea. Este inclusă și o serie de micropoeme, prin care autoarea încearcă să transmită emoții foarte greu de pus în cuvinte.  Volumul are scopul declarat de a păstra vie amintirea unor atrocități comise sub ochii unui continent pasiv, amintire care trebuie să împiedice repetarea unor astfel de lucruri. Căci „opusul iubirii nu este ura, ci indiferență (Elie Wiesel). - Mihaela Hură