Dintotdeauna viaţa omului a fost influenţată de relaţiile pe care le are: familia, comunitatea în care trăieşte, prietenii sau duşmanii, mentorii şi, bineînţeles, relaţiile de iubire. Dezvoltarea propriei individualităţi este foarte importantă, dar la fel de importante sunt relaţiile pe care le stabilim cu ceilalţi, pentru că nimeni nu-şi este suficient sieşi, iar viaţa noastră a devenit, în primul rând, o viaţă socială.
    Toate relaţiile pe care le avem ne influenţează viaţa, mai mult sau mai puţin, dar relaţiile de suflet au o mai mare importanţă în economia ei: relaţia cu părinţii, cea  cu mentorii, prieteniile adevărate sau relaţiile de cuplu.     Chiar dacă ai fost orfan, cineva din anturajul tău a jucat rolul de părinte-surogat, spre bine sau spre rău, fie că respectiva persoană l-a asumat, fie că tu, conştient sau nu, ai creat respectiva legătură. Chiar dacă nu ai avut mentori, vrând-nevrând ai avut modele, pe care le-ai urmat, la un moment dat sau altul (dintre prieteni, profesori, personaje din lecturi, etc). La fel, poate că nu ştii ce este iubirea, dar sigur te-ai ataşat cel puţin o dată de cineva. Până la urmă, ataşamentul afectiv este o formă incipientă de iubire, dar o iubire deformată de faptul că dorinţele personalităţii (ego-ului) sunt mai puternice decât voinţa sufletului.