Poate că tocmai ai trecut pe lângă personajul central al romanului, inginerul Andrei Banciu, un bărbat încă tânăr, profesionist, modest și cuviincios, stângaci și vulnerabil în relația cu viața, aparent lipsit de carismă și înfricoșat de propria-i nefericire asumată, resemnat în fața nenorocului. Dar…   Mecanismul politic și social complex, demontat cu migală și înfățișat captivant în tușe clare, fără menajamente, exagerări sau simpatii mărturisite, este omniprezent în România. Pe protagoniști îi știm (sau nu?!), aleși sau numiți, angrenați de peste treizeci de ani în aceeași dispută asiduă pentru câștigarea competiției vieții publice în orice mod...   Prins neașteptat într-o astfel de confruntare, Andrei Banciu trebuie să-și hotărască drumul, mai ales când miza devine uriașă.   „Din moment ce ai ajuns să o răsfoiești, ești curios să știi dacă această carte este un thriller, un roman contemporan sau o poveste inspirată din realitatea zilelor noastre. Cu siguranță, conține doze bune din fiecare, dar, până la urmă, este o istorie a transformării unui destin – puțin probabilă, poate chiar utopică, dar nespus de dorită sau visată de fiecare dintre noi, cei pentru care viața este suma propriilor realizări, obținute prin truda minții și a brațelor, nu a unui dat al sorții. Rostul imaginației în literatură este să propună și să identifice povești care vor putea capta atenția și rămâne în atenția cititorului. Unele pot părea incredibile, dar nu trebuie să uităm că, adesea, așa cum ni s-a arătat de atâtea ori, imaginația nu poate ține pasul cu viața. În acest roman există și un strop de experiență proprie.
Până la o anumită vârstă, deloc fragedă, atât eu, cât și cei din jurul meu eram convinși că nu suntem altceva decât oameni fără prea multe însușiri, indivizi din pluton, pierduți într-o mare cenușie. La un moment dat, viața ne-a obligat să căutăm adânc în interiorul nostru pentru a putea merge mai departe. Și ceea ce am găsit a fost o surpriză atât pentru noi înșine, cât și pentru cei din jur. Astfel, în cazul meu, am ajuns să fiu convins de posibilitatea existenței unor oameni care, în momente de restriște, pot apuca pe o cărare pe care nimeni nu și-a imaginat-o vreodată, la capătul căreia pot vorbi de un destin inedit. Second Life încearcă să pledeze pentru posibilitatea existenței unei sorți excepționale, născută dintr-un moment conjunctural fericit și din descoperirea unor surprinzătoare disponibilități.
Poate fi o reinterpretare a mitului unui Golem care încearcă să ne apere de răutatea, egoismul și prostia agresivă cu care suntem bombardați în fiecare zi? Cine știe... Rămâne ca tu, cititorule, să îți dai verdictul în ce măsură ne permitem să sperăm la o lume mai bună și cum am putea să luptăm pentru ea. (autorul)