„ Prezentarea gîndirii lui Hedwig Conrad-Martius cercetătorilor români, prin intermediul acestor scrisori, este un eveniment plin de semnificație, deoarece nu numai că îi familiarizează cu aceasta, dar reconstruiește și o bucată de istorie care a implicat o altă femeie fenomenolog, Edith Stein. Dacă astăzi Edith Stein este cunoscută în România, inclusiv prin vicisitudinile vieții sale, nu același lucru se poate spune despre Hedwig Conrad-Martius: merită remarcat faptul că și în lumea de limbă germană Conrad-Martius a fost aproape complet uitată. În plus, mai există o dificultate pe care nu trebuie să o subestimăm: operele sale combină foarte multe elemente și nu pot fi caracterizate ca fiind exclusiv metafizice; la ceea ce am putea considera ca fiind fenomenologia sa metafizică, ea adaugă o abordare mereu deschisă către științele naturii. Prin urmare, astăzi, într-o epocă în care fenomenologia se află într-un dialog constant cu științele naturii, problema despre „sursa ființei (Seinsquelle) a lui Conrad-Martius (în ciuda semnificației sale antropologice) nu poate fi decuplată de o analiză a operelor sale mai strict „academice, fără să uităm că există și o altă nevoie presantă: să o ajutăm pe Conrad-Martius să iasă din mantia nemeritată de tăcere care o înconjoară, mai ales în țara în care s-a născut. Lucrarea tradusă aici în limba română reprezintă o bună introducere în gîndirea lui Hedwig Conrad-Martius și, în același timp, un prilej de familiarizare cu cîteva dintre aspectele dominante ale vieții lui Edith Stein. Cititorii își vor face o idee nemijlocită despre climatul cultural al epocii, despre spiritul care domnea în interiorul mișcării fenomenologice fondate de Edmund Husserl, despre modul în care, prin studiile lor, discipolii acestuia au reinterpretat fenomenologia tradițională și cum aceasta a fost reconfigurată în diverse moduri de-a lungul „timpului. – Francesco Alfieri