Vor înţelege oare oamenii ce simte singura lor Casă?
„ Iubiți, iubiți… nimic altceva nu contează. — acest vers de La Fontaine din Éloge de l’amour (1669), ales ca motto de autoare, Jeanne Macaigne, este cum nu se poate mai potrivit. Despre iubire este vorba în această poveste.   Locatarii unei case, care îi iubește și le oferă tot ce le trebuie, nu se mai înțeleg între ei. De ce? Nimeni nu poate spune precis. Motive, reale sau inventate, se găsesc ușor întotdeauna. Prinși în certuri nesfârșite, oamenii nu mai au grijă nici de ei, nici de casă. Ce e de făcut? Poate o „ schimbare de aer . Casa se mută în alt loc, mult mai frumos, unde oamenii au, din nou, tot ce au nevoie ca să trăiască liberi, în armonie cu ei, cu casa și cu toate plantele și animalele din acest nou și minunat tărâm.   De data aceasta, le va fi de ajuns oamenilor? Se pare că nu. Disputele reapar, lăcomia și nepăsarea cuceresc și distrug noua lume. Casa nu mai poate suporta. Ce se va întâmpla cu ea și cu locatarii ei?   Povestea este, într-adevăr, despre iubire și înțelegere între oameni, dar este ușor de detectat și un al doilea nivel, la fel de important, al mesajului. Casa din poveste este un simbol al „casei noastre, Pământul. E unica locuință pe care o avem și, deocamdată, unicul loc din Univers care ne oferă tot ce avem nevoie pentru a trăi. Însă cum ne purtăm cu Casa noastră? Avem cu adevărat grijă de ea?   O mare parte din mesajele legate de protecția mediului și de ecologie este sufocată, din păcate, de propagandă și politicianism, așa cum este sufocat un râu de gunoaiele aruncate în el. Dar realitatea dureroasă este că râurile chiar sunt sufocate de gunoaie, pădurile sunt defrișate cu inconștiență, mările sunt contaminate de plastic, iar aerul din orașele noastre e otrăvit. Această carte pentru copii pune o întrebare esențială: vom înțelege, noi, oamenii, până nu e prea târziu, ce simte Casa noastră?