Desenele realizate de copii îi pot oferi terapeutului atât o cale de acces la sentimentele, gândurile și percepțiile copilului, dar și o strategie de consolidare a comunicării, constituind, în același timp, un instrument de evaluare a creșterii și a dezvoltării, precum și a dificultăților emoționale și a problemelor interpersonale.
Această carte ne va îmbunătăți modul în care interpretăm desenele pacienților noștri. De asemenea, ne va consolida și extinde perspectiva, intuiția și nivelul de competență prin faptul că oferă o bază masivă de cunoștințe, îndrumări și instrucțiuni concrete, precum și o fundamentare solidă în teorie și practică. "Desenul unei fetițe în vârstă de șapte ani, în care înfățișează persoanele preferate de ea, a fost realizat în cadrul unui exercițiu care presupunea reprezentarea mâncărurilor, locurilor și activităților favorite, precum și a lucrurilor care o speriau. Ea a ales ca mama, bunica și frățiorul ei bebeluș să fie cei trei oameni preferați pentru ea, lăsându-l deoparte pe tatăl său, care era abuziv față de fetiță și de mama ei. Instrucțiunea de a desena „lucruri care mă sperie" i-a oferit oportunitatea de a-l include pe tatăl său drept unul dintre cei doi monștri reprezentați în această secțiune. "- Cathy Malchiodi

"Un băiețel mi-a spus că și-a desenat propria imagine foarte mică, pentru că „am fost foarte furios pe tatăl meu și mi-am dorit să fiu mic pentru a mă elibera de toată furia, astfel încât tatăl meu să nu o poată vedea". (... ) Reprezentându-și propria imagine de mici dimensiuni, băiețelul era mai puțin amenințător sau observabil pentru părintele său abuziv, ceea ce se potrivea cu alte abilități prin care el se proteja de violență. " - Cathy Malchiodi