Literatura evoluează – dar nu pornind de la capodopere și reușite formale, cum s-a crezut mereu, ci de la „zgomotul de fundal al producției literare de piață. Rusoaica  e un roman pe măsura timpului în care a apărut. Reconfortant pentru publicul interbelic, el îl reasigură pe cititor de faptul că acțiunile omenești, chiar și cele aflate sub învelișul complex al culturii (aici: fugă după Rusoaica din romanele rusești), sunt naturale și primare – și că instinctul sexual agresiv-irațional și, implicit, relațiile inegale dintre genuri fac parte din acestea. Citită în context, se poate observa cum narațiunea respectivă promovează tacit un sistem de valori desuet. Totuși, că de obicei, literatura reușește – cu sau fără voia autorului – să scoată în evidență anumite nuanțe ideologice importante, care au fost ascunse sau ignorate în trecut.