„Romanul Rusoaica izbește de la început printr-o relativă soliditate care se impune de la sine fără nicio demonstrație. De la Brațul Andromedei la Rusoaica distanța este serioasă. Totuși temă din Rusoaică este aceeași din Brațul Andromedei. Locotenentul Ragaiac primește ordin să se instaleze într-un bordei pe Nistru împreună cu un detașament de pază, în scopul de a surprinde încercările de trecere frauduloasă a graniței. Malul Nistrului e împărțit pe sectoare și foarte mulți ofițeri și soldați sunt siliți să trăiască în singurătate, departe de așezările omenești. De la soldat până la ofițer, toți sunt în căutare de femei prin împrejurimi și fiecare nutrește idealul său. Dar pentru Ragaiac idealul este „Rusoaica", femeia îndrăzneață și intelectuală, care poate pica oricând din cețurile scitice. Rusoaica e un alt exemplar al doamnei Cornoiu, adică femeia inaccesibilă. Fără să fie preocupat de a observa oameni, cu un sentiment al realului mai consistent, cu o notare a reacțiunilor indivizilor, îndemânatecă, Gib I. Mihăescu scrie un roman pe care l-am numi al situațiilor fundamentale. În Madame Bovary nu se zugrăvește o femeie, ci femeia în general. Rusoaica e un fel de Madame Bovary al virilității, întrucât în Ragaiac sunt întrupate aspirațiile oricărui bărbat, fără vreun accident mai deosebit. Dealtfel, ca și în celălalt roman, simbolizarea se face prin mai mulți indivizi deodată. Ragaiac, Bădescu, Iliad, printre ofițeri, Marinescu, Cebuc și alții printre soldați, umblă toți după femei și au un ideal feminin. În afară de încordarea sexuală niciun erou nu mai are alt conținut.
George Călinescu