„Multă vreme cartea mea, rezistență, a fost un secret chiar și pentru mine. Înainte să fie o carte, au fost niște drumuri foarte prozaice și niște locuri străine, în care am scris diverse alte texte, multe la fel de străine. La finalul acestor drumuri, scrisuri și îndatoriri, mi s-a întâmplat tot mai des să dau peste porțiuni ascunse, un fel de adevăruri boțite, cu care nu-ți prea vine să te întorci acasă, dar nici să le ignori. Toate crimpeiele astea, necesare și incomode, sunt adunate în singură formă care le-a putut suporta. rezistență e o carte care s-a modelat după spațiile în care și-a început existența: locuri de tranzit, provizorii, uneori călduțe, alteori abrazive, de multe ori impersonale. Refugii. Peste tot, a funcționat asemenea unui radar personal, bine ferit. Cred în avertismentele ei. (Alină Purcaru)