Această carte a apărut cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.
Revoluția Rusă (1891-1924). Tragedia unui popor (1997) a fost distinsă cu Wolfson Prize, NCR Book Award, W. H. Smith Literary Award, Longman/History Today Book Prize și Los Angeles Times Book Prize.

Scrisă într-un stil narativ care surprinde atât amploarea, cât și numeroase detalii privind desfășurarea imensului cataclism istoric care a fost Revoluția Rusă, istoria lui Orlando Figes este unul dintre cele mai importante studii contemporane asupra Rusiei începutului de secol XX. Decupajul cronologic ales de autor este relevant: începînd cu anii 1880, corespunzători abandonării de către regimul țarist a tentativelor de reforma și revenirii în forță, odată cu Alexandru al III-lea, a unei politici autocrate, și până la moartea lui Lenin, în 1924. Căutând să reînvie o realitate complexă, Figes urmărește istoriile individuale a numeroase personaje din diverse categorii sociale – de la scriitorul Maxim Gorki, a cărui corespondența îi dezvăluie incredibilă luciditate, trecând prin frumoasă figură a țăranului reformator Serghei Semionov, până la personaje ambivalente cum ar fi Dmitri Oskin, un simplu soldat pe care războiul civil îl va transforma într-un comisar bolșevic nemilos. Încă de la primele ore, Revoluția Rusă a fost o jacquerie de o violentă incredibilă pe care numai bolșevicii au reușit să o exploateze. Lenin, căruia Figes îi schițează un portret fascinant, a înțeles avantajul pe care îl putea obține. Violentă – și slăbiciunea adversarilor lor – le-a deschis calea bolșevicilor, apoi Terorii Roșii și consolidării sistemului partidului-stat polițienesc, birocratic, corupt și ineficient care avea să dureze până la sfârșitul anilor 1980.