Memoriile lui Stefan Zeletin sunt un rechizitoriu dur la adresa pregatirii precare a armatei in toamna anului 1916, odata cu intrarea Romaniei in razboi. Prea putine au fost vocile care sa treaca peste tendinta eroizanta si sa aiba curajul, la fel ca Zeletin, de a descrie incompetenta autoritatilor civile si militare, debandada in care s-a facut retragerea trupelor, dupa entuziasmul intrarii in Transilvania. Cu atat mai sfasietoare sunt paginile in care autorul descrie prabusirea moralului soldatilor, disperarea lor care-i impingea sa se predea inamicului, precum si tragedia populatiei pornite in refugiu inspre Moldova. Cartea aceasta ramane una dintre cele mai zguduitoare si autentice marturii - povestea unui filozof-ofiter captiv intr-un dezastru de altfel previzibil. SORIN CRISTESCU O indignare sfanta respira din fiece cuvant al amintirilor de razboi pe care le-a consemnat in dureroasa scriere Retragerea In scrisul sau, autorul nu cunoaste crutare, conventie, perifraza Mai putin ca oriunde si mai putin ca orice, veti gasi in preocuparea lui Zeletin minciuna si farsa; cu deosebire lipseste conventionala minciuna a putin inchegatei noastre societati. Zeletin are in schimb - si o are fara s-o caute - o naturala cutezanta, izvorata din autoritatea ce-i insoteste pretutindeni cuvantul lui scris. CEZAR PAPACOSTEA (1935)