Un roman captivant despre copii care nu vor sa fie controlati de adulti Printre canalele intortocheate si aleile cetoase ale Venetiei isi duce veacul o banda de copii fugari, hoti de buzunare. Seful si protectorul lor e Scipio, un pusti mascat care-si spune Regele hotilor. Prosper si Bo, doi frati ramasi orfani, se refugiaza in sanul familiei de strengari. Intr-o sala de cinematograf abandonata, toti se simt liberi de constrangerile adultilor care-i vor dresati. Nici leii inaripati ai Venetiei nu par sa-i mai apere pe copii odata ce le ia urma intepata Estera, matusa lui Prosper si Bo. Totul se transforma intr-o cursa cu prefaceri, deghizari, dezvaluiri, iar personajele si cititorii aluneca pe canalele labirintului venetian spre un carusel vrajit, in care varsta copilariei si cea adulta se contopesc. Cartea clasica a Corneliei Funke ridica o problema mereu actuala: cum pot adultii proteja copiii, dandu-le totusi libertatea de care au nevoie pentru a se dezvolta. Lumea adultilor le e adesea ostila copiilor din cartea Corneliei Funke. Rigiditatea ei ii striveste. Cel mai afectat de lipsa de caldura a parintilor e Scipio, Regele hotilor. Desi acasa are parte de lucruri materiale si privilegii la care restul copiilor din banda doar viseaza, se simte fie ignorat, fie neacceptat. Parintii lipsesc adesea de acasa, iar cand sunt acolo isi doresc ca Scipio sa se comporte ca un caine dresat . Nu e de mirare ca, dintre toate personajele care se deghizeaza in carte, Scipio e singurul care simte nevoia sa poarte mereu o masca pe fata cand iese din casa: cea a unui hot neinfricat, liber, care nu are nevoie de adulti... Povestea tesuta de Cornelia Funke oglindeste spatiul venetian: e bogata, plina de intorsaturi, surprize si umor. O carte in care ruinele si stralucirea, realul si magia sunt dozate cu multa grija. Desi aventurile personajelor sunt presarate cu detalii scanteietoare iar finalul le rezerva o surpriza vrajita, magia nu sterge nevoile si nazuintele reale ale copiilor. Irina Georgescu, redactor Arthur