De regulă, inteligența este văzută ca abilitatea de a gândi și de a învăța, dar, într-o lume care cunoaște o schimbare rapidă, mai există un set de abilități cognitive care ar putea să conteze și mai mult: capacitatea de a regândi și de a te dezvăța. În viața de zi cu zi, prea mulți dintre noi preferăm confortul convingerii în detrimentul disconfortului îndoielii. Ascultăm opiniile care ne fac să ne simțim bine, nu pe cele care ne fac să gândim intens. Privim dezacordul ca pe o amenințare la adresa eurilor noastre, nu ca pe o oportunitate de a învăța. Ne înconjurăm de oameni care ne aprobă concluziile, când ar trebui să gravităm în jurul celor care ne contestă procesul de gândire.
Astfel, opiniile ni se osifică mult înaintea scheletului. Gândim prea mult ca niște predicatori care își apără credințele sacre, ca niște procurori care dovedesc greșeala părții adverse și ca niște politicieni care lansează o campanie menită să le câștige aprobarea electoratului, dar prea puțin ca niște oameni de știință aflați în căutarea adevărului. Inteligența nu este un leac, ba poate fi chiar un blestem: abilitatea de a gândi sprinten ne poate diminua capacitatea de a regândi. Cu cât suntem mai sclipitori, cu atât putem deveni mai orbi față de propriile limite.

Cu idei îndrăznețe și argumente riguroase, Adam Grant cercetează modul în care putem gusta plăcerea de a ne înșela, în care putem introduce nuanțe în discuțiile controversate și în care putem edifica școli, locuri de muncă și comunități de oameni care continuă să învețe toată viața. Veți afla cum câștigă disputele un campion internațional de dezbateri, cum îi determină un muzician negru pe adepții supremației albe să renunțe la ură și cum îi convinge un consultant în materie de vaccinuri pe niște părinți îngrijorați să-și imunizeze copiii. Regândește  dezvăluie faptul că nu trebuie să credem tot ceea ce ne trece prin minte ori să internalizăm tot ceea ce simțim. Este o invitație să renunțăm la concepțiile care nu ne mai sunt de folos și să prețuim flexibilitatea mintală mai mult decât consecvența prostească. În vreme ce cunoașterea înseamnă putere, a ști ceea ce nu cunoaștem înseamnă înțelepciune.