„În numeroase articole, întâlniri cu cititorii etc. am susținut cu încăpățânare că scriitorul înseamnă, în ultima instanță, cărțile sale. Ele îl reprezintă, îl apără sau îl condamnă la Judecata de Apoi a literaturii și a vieții. Mai spuneam că meseria aceasta atât de dificilă, cu indice de periculozitate sporit, deși este făcută cu conștiinciozitate și răspundere, nu-ți permite să-ți mai aparții: ește în același timp cobai și cercetător, călău și victimă, victorios și învins, dar mai ales învins, căci niciodată cuvinetele nu vor putea fi obligate să exprime infinitele nuanțe ale bineleui și răului, ale frumosului și urâtului sau, mai direct, culorile tulburi și complexe ale vieții, căderile și înălțările pe care trebuie să le suporte ființa umană în scurtul și neînțelesul ei drum spre pământul din care a răsărit pentru o clipă. Augustin Buzura