În această carte cu totul inedită, Sean McMeekin marchează o schimbare fundamentală de optică în ceea ce privește abordarea lui Stalin ca aliat în cel de-al Doilea Război Mondial. Singurul lucru care l-a diferențiat pe Stalin de Hitler, susține autorul, este faptul că a fost un criminal de succes. Odată Hitler mort, iar al Treilea Reich în ruine, Stalin a creat un nou imperiu comunist imens. Printre posesiunile lui se aflau Cehoslovacia și Polonia, a căror soartă îi determinase pe occidentali să pornească împotriva naziștilor, și, desigur, China și Coreea de Nord, ramificații ale imperiului comunist care rezistă și azi.   Până în momentul în care Planul Barbarossa a realizat un adevărat miracol de relații publice, transformându-l într-un aliat al Occidentului, Stalin omorâse milioane de oameni, încălcase orice normă de comportament internațional, invadase la fel de multe țări ca și Hitler și luase cu forța mari teritorii pe care avea să continue să le stăpânească. Într-un sens mai larg, conflictul global a fost alimentat nu doar de agresiunea germană și japoneză, ci și de mașinațiunile lui Stalin, orchestrate pentru a provoca războaie de uzură între puterile capitaliste în Europa și în Asia. Pe parcursul războiului, Stalin a ales să facă doar ceea ce urma să fie în beneficiul propriului regim, necontribuind la efortul împotriva Japoniei până în ultimele zile ale conflictului. Mai presus de orice,  Războiul lui Stalin  dezvăluie detaliile șocante ale modului în care guvernul SUA (în detrimentul propriu și al aliaților săi) a alimentat mașina de război a lui Stalin, aprobând necondiționat orice solicitare sovietică.