„Povestea lui Spartacus este în primul rând o poveste de război: un clasic studiu de caz al unei insurecții conduse de un geniu al tacticilor de gherilă și al unei contrainsurecții inițiate de o putere convențională… Războiul lui Spartacus este, de asemenea, o poveste despre un conflict etnic… Scindările tribale i-au transformat pe rebeli în clici învrăjbite.
ovestea lui Spartacus este totodată o poveste de iubire și o cruciadă. Spartacus a avut o soție sau o concubină; numele ei nu a fost consemnat. Preoteasă a lui Dyonisos…, se inspira din teologia eliberării care declanșase revoltele anterioare ale sclavilor Romei… Spartacus avea o misiune divină. Războiul lui Spartacus este și o poveste de politică identitară. Răsculat împotriva Romei, Spartacus era mai roman decât ar fi fost dispus să recunoască și cu siguranță mai roman decât ar fi putut să admită romanii. I-a îngrozit pe romani nu doar fiindcă era străin, ci și pentru că le era atât de apropiat. — BARRY STRAUSS   Dincolo de perspectivele noi pe care le deschide asupra unuia dintre marile evenimente ale Antichității, un eveniment care reverberează până azi,   Războiul lui Spartacus  conturează magistral istoria ultimelor decenii ale Republicii romane. Pe măsură ce țese povestea revoltei, Barry Strauss ne zugrăvește perspectiva largă a fundalului istoric, social și politic al secolului I î. Hr. sau, dimpotrivă, se apleacă asupra detaliului semnificativ – fie el descoperire arheologică, ritual religios sau fapt de viață cotidiană. Iar întâmplările și personajele care populează această lume minuțios reconstituită capătă de fiecare dată o semnificație mai profundă prin reflecția istoricului.