S-a afirmat că, în timp ce poveştile lui Perrault păstrează simplitatea, liniile clasice şi pure ale literaturii franceze din secolul al XVII-lea, poveştile contesei d’Aulnoy aparţin deja stilului rafinat, afectat chiar, de o mare eleganţă, caracteristic secolului următor. Dincolo de această constatare, se poate recunoaşte în opera acestor doi mari povestitori o aceeaşi schemă epică, basmele fiind, mai totdeauna, rezultatul unei savante îmbinări a elementului miraculos cu cel real, mijloacele de expresie specifice unei povestiri elegante fiind folosite în scopul evidenţierii unor sensuri acut moralizatoare. În basmele contesei d’Aulnoy accentul va cădea mai mult pe povestirea galantă,   Gracieuse şi Percinet ,   Frumoasa cu părul de aur ,   Căprioara din pădure ,   Prinţul Spiriduş  narând, de fapt, toate peripeţiile şi chinurile prin care trec doi îndrăgostiţi, ajutaţi sau nu de zâne bune sau rele.