Rugăciune Rătăcitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios, stăpâne, În fața strălucirii tale. În drum mi se desfac prăpăstii, Ş i-n negură se-mbracă zarea, Eu în genunchi spre tine caut: Părinte, -orânduie-mi cărarea!   În pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapă, Cum vor să-mi tulbure izvorul Din care sufletul s-adapă. Din valul lumii lor mă smulge Şi cu povața ta-nţeleaptă, În veci spre cei rămaşi în urmă, Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.   Dezleagă minții mele taina Şi legea farmecelor firii, Sădeşte-n brațul meu de-a pururi Tăria urii şi-a iubirii. Dă-mi cântecul şi dă-mi lumina Şi zvonul firii-ndrăgostite, Dă-i raza soarelui de vară Pleoapei mele ostenite.