POVESTEA  UNEI PĂPUŞI DE LEMN Pinocchio,   celebra  păpuşă din lemn cioplită de meşterul Geppetto, şi-a început peripeţiile în 1881, când părintele său literar, scriitorul şi jurnalistul florentin Carlo Collodi (1826 – 1890), a început să le publice, în foileton, în  Giornale per i bambini  ( Revistă pentru copii ). Doi ani mai târziu, în 1883,   povestirile  aveau să fie reunite în volum sub titlul  Le avventure  di  Pinocchio. Storia di un burattino  ( Aventurile lui Pinocchio.   Povestea  unei păpuşi de lemn ), iar primul ilustrator care a avut cinstea de a-i conferi un chip lui Pinocchio a fost Enrico Mazzanti . Cel care l-a făcut însă celebru pe Pinocchio a fost Attilio Mussino, care, în 1911, a ilustrat  cartea  într-o manieră atât de atractivă, încât aventurile năstruşnicei păpuşi de lemn i-au cucerit  definitiv  şi pe cei mici, şi pe cei  mari . O nouă înfăţişare a personajului, încântând copilăria multor generaţii de cititori, avea să-i aparţ în ă lui Walt Disney, odată cu lansarea în 1940 a cunoscutului său film de animaţie. Urmând exemplul lui Geppetto, numeroşi ilustratori din întreaga lume şi-au făcut propriul Pinocchio, după cum au înţeles şi au iubit ei păpuşa de lemn. Pinocchio   se  numără printre cele mai traduse şi mai iubite cărţi din  literatură  italiană,   fiind  cunoscută  pretutindeni  în lume. Mesajul ei profund uman, surprinderea fină a psihologiei copilului, pitorescul personajelor, împletirea abilă a realului cu fantasticul şi, mai  ales , umorul captivant şi vioiciunea stilului reprezintă doar câteva  dintre  calităţile care o înscriu printre capodoperele literaturii universale pentru copii, alături de scrierile lui  Hans  Christian Andersen, Charles Perrault, Jacob şi Wilhelm Grimm, Lewis Carroll, Rudyard Kipling sau L. Frank Baum.