Pescuirea transcendenței „O poezie a interferenței firești, dintre sacru și profan, ne oferă părintele Vasile Trif în acest nou volum, Pescuirea minunată. Un titlu sugestiv pentru ceea ce autorul își propune în lucrarea sa poetică. Căci dacă, odinioară, apostolul Petru își asumase condiția de „pescar de oameni, Vasile Trif se arată aici pescar al transcendenței pe care o restituie viețuirii umane. Pescuire a minunii care ține în firea ei existența. Totul construit în jurul trinității: lumină, iubire, cuvânt. Unde rolul primordial îl are cuvântul, cel ce poartă în sine virtuțile logosului. „Țes lumea aceasta în cuvinte puține, zice poetul. Fiindcă nu e nevoie de prea multe în „închipuirea lumii, atunci când acestea își asociază tăcerea roditoare și vorbitoare, din care însuși cuvântul purcede: „Cuvintele tresaltă-n pielea întinsă-a tăcerii. Poate că tocmai de aceea poemele sale concise sunt cele care afirmă deplin virtuțile metaforei. Iar în această pescuire a sacrului, părintele Vasile Trif aduce cu sine, în îndepărtata Canada, întruchiparea etnică a acestuia, nostalgia copilăriei consumate în spațiul identitar al satului românesc, ale cărui însemne și simboluri se regăsesc în poemele sale: „se-ntoarce pământul în mine/ precum o brazdă tăiată adânc! Mărturisiri și orizonturi poetice în care lectorul se poate regăsi oriunde va fi fiind el. (Horia Bădescu)   La pêche à la transcendance „Une poésie de l’interférence naturelle, entre le sacré et le profane, nous est offerte par le père Vasile Trif dans ce nouveau volume intitulé La Pêche miraculeuse. Un titre qui est suggestif de ce que l’auteur se propose dans l’œuvre poétique. Car si, par le passé, l’apôtre Pierre avait assumé la condition de  pêcheur d’hommes , Vasile Trif se montre ici pêcheur de transcendance, dont il fait don à la vie humaine. Pêche du miracle qui dans son âme tient l'existence. Tout est construit autour de la trinité : lumière, amour, parole. C’est la parole qui occupe le rôle primordial. La parole qui porte en elle les vertus du logos.  Je tisse ce monde avec des mots comptés , dit le poète, car ça ne prend pas trop de mots pour  imaginer poétiquement le monde , lorsque ceux-ci s’associent dans le silence fructueux et éloquent, d’où la parole elle-même surgit :  les mots tressaillent sur la peau tendue du silence . C’est peut-être pourquoi ses poèmes concis sont ceux-mêmes qui affirment pleinement les vertus de la métaphore. Et dans cette pêche du sacré le père Vasile Trif apporte avec lui, au Canada lointain, l’essence ethnique, la nostalgie d’une enfance vécue dans l’espace identitaire du village roumain, dont les signes et les symboles sont présents dans ses poèmes :  La terre entre en moi/ comme un sillon tracé profond  ! Confessions et horizons poétiques dans lesquels le lecteur peut se retrouver où qu'il puisse être. (Horia Bădescu)     Spațiul și culorile sale „Arta lui Vasile Trif este de o diversitate internă uluitoare, aș spune de o complexitate neobișnuită. Zonele de umbră care vin în întâmpinarea obscurității purtătoare de pericole se deschid spre lumină. Culorile intense, roșul cărămiziu, albastrul ultramarin, galbenul puternic, sunt echilibrate de spații albe neașteptat de articulate. Există în această operă un palim- psest al imaginii înscrise în imagine.
Interferențe: titlurile unor lucrări conotează deja un domeniu abstract. Dar remarcăm forme de păsări și fragmente de scene figurative: așteptările noastre sunt oarecum dejucate parcurgând desfășurarea operei. Caligrafia și motivele de- corative abundă. Surpriză: există o senzualitate a culorii și o diversitate de surse de inspirație, și în special icoana pe sticlă cu atmosfera ei specifică, pe care Trif o stăpânește. Observ, de asemenea, jocul articulațiilor și al limitelor între spațiul deschis și cel închis. Pe scurt, o operă abstractă care adeseori surprinde gestual exterioritatea zâmbitoare a figurativului. (André Seleanu)     L’espace et ses couleurs „L’art de Vasile Trif est d’une étonnante diversité interne, je dirais d’une complexité inusitée. Les zones d’ombre qui rejoignent l’obscurité de tous les dangers s’ouvrent sur la lumière. Des couleurs intenses, rouge brique, bleu outremer, jaune accro- cheur, sont équilibrées par des espaces blancs articulés de manière inattendue. Il y a du palimpseste dans ce travail de l’image inscrite dans l’image.
Interférences : les titres de quelques œuvres connotent déjà un domaine abstrait. Mais on note des formes d’oiseaux et des fragments de scènes figuratives : nos attentes sont passa- blement déjouées à parcourir le déroulement de l’œuvre. Les calligraphies et les motifs décoratifs abondent. Surprise : il y a une sensualité de la couleur et une diversité des sources d’ins- piration, et notamment l’icône sur verre avec son atmosphère spécifique, dont Trif possède la maîtrise. Je note aussi le jeu des articulations et des limites de l’espace ouvert et l’espace cloisonné. En somme, une œuvre abstraite qui brandit souvent les dehors souriants de la figuration.   (André Seleanu)
Oglinzi „Se-ntoarce pământul în mine precum o brazdă tăiată adânc în zorii zilei   păsările cerului rămase fără cuib flămânde se reped în cresturi și-n fiecare gol se-așează unele lângă altele valuri de aripi și ochi într-o mișcare de du-te-vino un caleidoscop al văzduhului cu mii de oglinzi   Miroirs „La terre entre en moi comme un sillon tracé profond à l’aube   les oiseaux du ciel qui errent sans nid affamés se précipitent sur les crêtes ils se posent dans les creux les uns à côté des autres roulement d’ailes et d’yeux incessant va-et-vient kaléidoscope céleste aux mille miroirs